Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat:

a) de către ofiţerul de stare civilă, indiferent de durata căsătoriei, dacă soții nu au copii minori; ( vezi aici mai multe detalii)

b) de către notarul public, indiferent de durata căsătoriei, indiferent dacă soții au sau nu copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi; ( vezi aici mai multe detalii)

c) de către instanță. ( vezi aici  mai multe detalii)

Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie ( este o persoană care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale).

Precizări:

1. divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ;

2. dacă din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul ( persoana care a introdus cererea de divorț) este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, dacă pârâtul (persoana de care dorește să divorțeze reclamantul) nu a formulat cerere reconvenţională ( vezi aici model) prin care să solicite și acesta din urmă divorțul, cu excepţia cazului în care reclamantul face dovada că soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani;

3. dacă culpa aparţine în totalitate reclamantului ( persoana care a introdus cererea de divorț), soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească;

4. dacă culpa aparţine în totalitate pârâtului (persoana de care dorește să divorțeze reclamantul), soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. Prestaţia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, iar soţul care o solicită nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere;

5. dacă soţul reclamant ( persoana care a introdus cererea de divorț) decedează în timpul procesului, moştenitorii săi pot continua acţiunea de divorţ. Acţiunea continuată de moştenitori este admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului pârât.

Unde depuneți cererea de divorț?

Conform art.915 din Legea nr.134/2010 Codul de procedură civilă, instanța de judecată căreia soții trebuie să se adrese pentru a depune cererea de divorț din cauza unor motive temeinice, atunci când raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă este:

a. judecătoria în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor;

b. dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul;

c. dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Cât costă judecarea cererii de divorț divorțului atunci când raporturile dintre soţi sunt grav vătămate?

a. conform art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru taxa judiciară de timbru pentru cererea de divorţ din cauza unor motive temeinice, atunci când raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă este de 100 lei;

b. dacă veți dori să efectuați partajul  în același cu timp cu divorțul, veți achita în plus, conform art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă în cuantum de 3% sau 5%, după caz, din valoarea bunurilor supuse împărţelii.

Astfel, conform art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013, cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia se taxează cu 3% din valoarea masei partajabile, însă dacă doriți să se stabilească bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar/cota-părte ce se cuvine fiecărui coproprietar, respectiv creanţele pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de proprietate comună trebuie să achitați o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.

Dacă nu dispuneți de suficiente resurse financiare pentru a achita aceste sume, puteți face o cerere de ajutor public judiciar, iar dacă nu vă încadrați în condițiile pentru care se obține acest ajutor, recomandabil este să solicitați doar divorțul, iar introducerea cererii de partaj să se facă ulterior pronunțării acestuia întrucât legea nu prevede un termen în care sunteți obligați să introduceți o acțiune pentru împărțeala bunurilor. 

Mai mult, conform art.11 alin.1 lit. a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se pot înjumătății dacă vă întelegeți asupra împărțelii bunurilor și solicitați instanței să ia act de întelegerea dumneavoastră. Întelegerea soților trebuie consemnată în scris, fie printr-un acord de mediere ( presupune deplasarea la un mediator pentru a stabili modul în care veți împărții bunurile) ce va fi depus o dată cu cererea de divorț, fie prin redactarea unei tranzacții (ulterior pronunțării divorțului) ce va fi depusă în cadrul unui proces nou prin care  solicitați instanței să ia act de înțelegerea dumneavoastră. În aceste două cazuri, cererea adresată instanței se va timbra cu 1,5% din valoarea masei partajabile la care se adaugă încă 20 de lei. 

De asemenea, aveți posibiltatea să vă adresați unui notar pentru efectuarea partajului. Recomandat este să întrebați înainte notarul pe care îl alegeți ce costuri implică acest demers.

Ce documente sunt necesare pentru depunerea cererii de divorț din cauza unor motive temeinice?

a. cererea de divorț din cauza unor motive temeinice, atunci când raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; ( vezi model aici)

b. copie după certificatul de căsătorie copie ( conform art. 155 din Hotărârea Guvernului nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă : „ În caz de pierdere, furt sau distrugere a certificatului de stare civilă, persoanei îndreptăţite i se eliberează, la cerere vezi aici, un nou certificat”; în acest sens, trebuie să depuneți la primărie o cerere de eliberare a unui nou certificat de căsătorie);

c. copie după documentele cu care se face dovada identităţii (buletinul de identitate/paşaportul);

d. după caz, copie după certificatele de naștere ale copiilor minori;

e. după caz, documentele necesare efectuării partajului bunurilor ( acte de proprietate, extras de carte funciară, în cazul apartamentelor adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari care sa arate că proprietarii sunt la zi cu datoriile faţă de aceasta, documente din care rezultă datoriile comune contractate în timpul căsătoriei etc.)

Ce urmează după depunererea cererii de divorț?

În faţa instanţei, soții se vor înfăţişa în persoană, cu excepția cazului în care unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate ( este la închisoare), este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.

Instanţa va încerca la fiecare înfăţişare împăcarea soţilor.

În toate cazurile, instanţa este obligată să îl asculte pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil.

Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Dacă la termenul de judecată, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.

Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii, iar în acest caz instanţa va lua act de împăcare şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum şi restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate. Oricare dintre soţi va putea formula o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare şi, în acest caz, se va putea folosi şi de faptele vechi.

Numele de familie după divorț (art.383 din Codul civil):

a. la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ;

b. pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei;

c. dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Obligaţia de întreţinere ( art.389 din Codul civil)

1. Prin desfacerea căsătoriei, obligaţia de întreţinere între soţi încetează.

2. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.

3. Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. (2) se stabileşte până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale şi cu starea de nevoie a creditorului. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net al celui obligat la plată.

4. Când divorţul este pronunţat din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta nu beneficiază de prevederile alin. (2) şi (3) decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.

5. În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligaţia de întreţinere încetează prin recăsătorirea celui îndreptăţit.

Astfel, ulterior desfacerii căsătoriei, soțul divorțat poate să solicite fostului soț să îi plătească o pensie întreținere ca urmare a unei incapacităţii de muncă survenite înainte de căsătorie / în timpul căsătoriei / în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, în acest ultim caz însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.

Atenție, conform art. 390 alin.(3) din Codul civil „ Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere, în condiţiile art. 389.”

Prestația compensatorie ( art. 390 - 394 din Codul Civil):

Art.390

(1) În cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită.

(2) Prestaţia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani.

(3) Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere, în condiţiile art. 389.

ART. 391

(1) Prestaţia compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei.

(2) La stabilirea prestaţiei compensatorii se ţine seama atât de resursele soţului care o solicită, cât şi de mijloacele celuilalt soţ din momentul divorţului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum şi de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta şi starea de sănătate a soţilor, contribuţia la creşterea copiilor minori pe care a avut-o şi urmează să o aibă fiecare soţ, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfăşura o activitate producătoare de venituri şi altele asemenea.

 ART. 392

(1) Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului.

(2) Renta poate fi stabilită într-o cotă procentuală din venitul debitorului sau într-o sumă de bani determinată.

(3) Renta şi uzufructul se pot constitui pe toată durata vieţii celui care solicită prestaţia compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabileşte prin hotărârea de divorţ.

ART. 393

Instanţa, la cererea soţului creditor, îl poate obliga pe soţul debitor să constituie o garanţie reală sau să dea cauţiune pentru a asigura executarea rentei.

ART. 394

(1) Instanţa poate mări sau micşora prestaţia compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului şi resursele creditorului.

(2) În cazul în care prestaţia compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.

Precizări:

1. când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei. În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul;

2. în acest caz, divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant ( persoana care a introdus cererea de divorț), cu excepţia situaţiei în care pârâtul ( persoana de care dorește să divorțeze reclamantul) se declară de acord cu divorţul, când acesta se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor;

3. la termenul de judecată, instanţa, prin aceeaşi hotărâre va lua act de învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii (exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta, numele soţilor după divorţ și, dacă se solicită, partajul bunurilor), iar dacă soţii nu se învoiesc asupra acestora din urmă, instanţa va administra probe pentru soluţionarea acestora.

Unde depuneți cererea de divorț?

Conform art.915 din Legea nr.134/2010 Codul de procedură civilă, instanța de judecată căreia soții trebuie să se adrese pentru a depune cererea de divorț întemeiată pe o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani este:

a. judecătoria în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor;

b. dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul;

c. dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Cât costă judecarea cererii de divorțul întemeiată pe o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani?

a. conform art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru taxa judiciară de timbru pentru cererea de divorţ întemeiată pe o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani este de 100 lei;

b. dacă veți dori să efectuați partajul  în același cu timp cu divorțul, veți achita în plus, conform art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă în cuantum de 3% sau 5%, după caz, din valoarea bunurilor supuse împărţelii.

Astfel, conform art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013, cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia se taxează cu 3% din valoarea masei partajabile, însă dacă doriți să se stabilească bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar/cota-părte ce se cuvine fiecărui coproprietar, respectiv creanţele pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de proprietate comună trebuie să achitați o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.

Dacă nu dispuneți de suficiente resurse financiare pentru a achita aceste sume, puteți face o cerere de ajutor public judiciar, iar dacă nu vă încadrați în condițiile pentru care se obține acest ajutor, recomandabil este să solicitați doar divorțul, iar introducerea cererii de partaj să se facă ulterior pronunțării acestuia întrucât legea nu prevede un termen în care sunteți obligați să introduceți o acțiune pentru împărțeala bunurilor. 

Mai mult, conform art.11 alin.1 lit. a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se pot înjumătății dacă vă întelegeți asupra împărțelii bunurilor și solicitați instanței să ia act de întelegerea dumneavoastră. Întelegerea soților trebuie consemnată în scris, fie printr-un acord de mediere ( presupune deplasarea la un mediator pentru a stabili modul în care veți împărții bunurile) ce va fi depus o dată cu cererea de divorț, fie prin redactarea unei tranzacții (ulterior pronunțării divorțului) ce va fi depusă în cadrul unui proces nou prin care  solicitați instanței să ia act de înțelegerea dumneavoastră. În aceste două cazuri, cererea adresată instanței se va timbra cu 1,5% din valoarea masei partajabile la care se adaugă încă 20 de lei. 

De asemenea, aveți posibiltatea să vă adresați unui notar pentru efectuarea partajului. Recomandat este să întrebați înainte notarul pe care îl alegeți ce costuri implică acest demers.

Ce documente sunt necesare pentru depunerea cererii de divorț  întemeiată pe o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani?

a. cererea de divorț întemeiată pe o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani​​​​​; ( vezi model aici)

b. copie după certificatul de căsătorie copie ( conform art. 155 din Hotărârea Guvernului nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă : „ În caz de pierdere, furt sau distrugere a certificatului de stare civilă, persoanei îndreptăţite i se eliberează, la cerere vezi aici, un nou certificat”; în acest sens, trebuie să depuneți la primărie o cerere de eliberare a unui nou certificat de căsătorie);

c. copie după documentele cu care se face dovada identităţii (buletinul de identitate/paşaportul);

d. după caz, copie după certificatele de naștere ale copiilor minori;

e. după caz, documentele necesare efectuării partajului bunurilor ( acte de proprietate, extras de carte funciară, în cazul apartamentelor adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari care sa arate că proprietarii sunt la zi cu datoriile faţă de aceasta, documente din care rezultă datoriile comune contractate în timpul căsătoriei etc.)

Ce urmează după depunererea cererii de divorț?

În faţa instanţei, soții se vor înfăţişa în persoană, cu excepția cazului în care unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate ( este la închisoare), este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.

Instanţa va încerca la fiecare înfăţişare împăcarea soţilor.

În toate cazurile, instanţa este obligată să îl asculte pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil.

Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Dacă la termenul de judecată, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.

Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii, iar în acest caz instanţa va lua act de împăcare şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum şi restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate. Oricare dintre soţi va putea formula o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare şi, în acest caz, se va putea folosi şi de faptele vechi.

Numele de familie după divorț (art.383 din Codul civil):

a. la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ;

b. pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei;

c. dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Obligaţia de întreţinere ( art.389 din Codul civil)

1. Prin desfacerea căsătoriei, obligaţia de întreţinere între soţi încetează.

2. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.

3. Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. (2) se stabileşte până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale şi cu starea de nevoie a creditorului. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net al celui obligat la plată.

4. Când divorţul este pronunţat din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta nu beneficiază de prevederile alin. (2) şi (3) decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.

5. În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligaţia de întreţinere încetează prin recăsătorirea celui îndreptăţit.

Astfel, ulterior desfacerii căsătoriei, soțul divorțat poate să solicite fostului soț să îi plătească o pensie întreținere ca urmare a unei incapacităţii de muncă survenite înainte de căsătorie / în timpul căsătoriei / în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, în acest ultim caz însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.

Precizări:

1. doar soțul bolnav poate cerere divorțul pe motiv de sănătate ( conform art.373 lit. (d) din Codul civil divorțul poate avea loc „la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei” );

2. instanţa va administra probe privind existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa divorţul, fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

Unde depuneți cererea de divorț?

Conform art.915 din Legea nr.134/2010 Codul de procedură civilă, instanța de judecată căreia soții trebuie să se adrese pentru a depune cererea de divorț întemeiată pe motive de sănătate este:

a. judecătoria în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor;

b. dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul;

c. dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

Cât costă judecarea cererii de divorț divorțului întemeiată pe motive de sănătate ?

a. conform art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru taxa judiciară de timbru pentru cererea de divorţ întemeiată pe motive de sănătate  este de 50 lei;

b. dacă veți dori să efectuați partajul  în același cu timp cu divorțul, veți achita în plus, conform art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă în cuantum de 3% sau 5%, după caz, din valoarea bunurilor supuse împărţelii.

Astfel, conform art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013, cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia se taxează cu 3% din valoarea masei partajabile, însă dacă doriți să se stabilească bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar/cota-părte ce se cuvine fiecărui coproprietar, respectiv creanţele pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de proprietate comună trebuie să achitați o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.

Dacă nu dispuneți de suficiente resurse financiare pentru a achita aceste sume, puteți face o cerere de ajutor public judiciar, iar dacă nu vă încadrați în condițiile pentru care se obține acest ajutor, recomandabil este să solicitați doar divorțul, iar introducerea cererii de partaj să se facă ulterior pronunțării acestuia întrucât legea nu prevede un termen în care sunteți obligați să introduceți o acțiune pentru împărțeala bunurilor. 

Mai mult, conform art.11 alin.1 lit. a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/ 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se pot înjumătății dacă vă întelegeți asupra împărțelii bunurilor și solicitați instanței să ia act de întelegerea dumneavoastră. Întelegerea soților trebuie consemnată în scris, fie printr-un acord de mediere ( presupune deplasarea la un mediator pentru a stabili modul în care veți împărții bunurile) ce va fi depus o dată cu cererea de divorț, fie prin redactarea unei tranzacții (ulterior pronunțării divorțului) ce va fi depusă în cadrul unui proces nou prin care  solicitați instanței să ia act de înțelegerea dumneavoastră. În aceste două cazuri, cererea adresată instanței se va timbra cu 1,5% din valoarea masei partajabile la care se adaugă încă 20 de lei.  

De asemenea, aveți posibiltatea să vă adresați unui notar pentru efectuarea partajului. Recomandat este să întrebați înainte notarul pe care îl alegeți ce costuri implică acest demers.

Ce documente sunt necesare pentru depunerea cererii de divorț întemeiată pe motive de sănătate ?

a. cererea de divorț întemeiată pe motive de sănătate ( vezi model aici);

b. copie după certificatul de căsătorie copie ( conform art. 155 din Hotărârea Guvernului nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă : „ În caz de pierdere, furt sau distrugere a certificatului de stare civilă, persoanei îndreptăţite i se eliberează, la cerere vezi aici, un nou certificat”; în acest sens, trebuie să depuneți la primărie o cerere de eliberare a unui nou certificat de căsătorie);

c. copie după documentele cu care se face dovada identităţii (buletinul de identitate/paşaportul);

d. după caz, copie după certificatele de naștere ale copiilor minori;

e. documentele din care să reiasă existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav (acte medicale);

f. după caz, documentele necesare efectuării partajului bunurilor ( acte de proprietate, extras de carte funciară, în cazul apartamentelor adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari care sa arate că proprietarii sunt la zi cu datoriile faţă de aceasta, documente din care rezultă datoriile comune contractate în timpul căsătoriei etc.)

Ce urmează după depunererea cererii de divorț?

În faţa instanţei, soții se vor înfăţişa în persoană, cu excepția cazului în care unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate ( este la închisoare), este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.

Instanţa va încerca la fiecare înfăţişare împăcarea soţilor.

În toate cazurile, instanţa este obligată să îl asculte pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil.

Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Dacă la termenul de judecată, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.

Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii, iar în acest caz instanţa va lua act de împăcare şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum şi restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate. Oricare dintre soţi va putea formula o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare şi, în acest caz, se va putea folosi şi de faptele vechi.

Numele de familie după divorț (art.383 din Codul civil):

a. la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ;

b. pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei;

c. dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Obligaţia de întreţinere ( art.389 din Codul civil)

1. Prin desfacerea căsătoriei, obligaţia de întreţinere între soţi încetează.

2. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.

3. Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. (2) se stabileşte până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale şi cu starea de nevoie a creditorului. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net al celui obligat la plată.

4. Când divorţul este pronunţat din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta nu beneficiază de prevederile alin. (2) şi (3) decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.

5. În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligaţia de întreţinere încetează prin recăsătorirea celui îndreptăţit.

Astfel, ulterior desfacerii căsătoriei, soțul divorțat poate să solicite fostului soț să îi plătească o pensie întreținere ca urmare a unei incapacităţii de muncă survenite înainte de căsătorie / în timpul căsătoriei / în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, în acest ultim caz însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.